- strãbún
- adj. m., s. m., pl. strãbúni; f. sg. strãbúnã, pl. strãbúne
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
strãbún
Look at other dictionaries:
străbun — STRĂBÚN, Ă, străbuni, e, adj. s.m. şi f. 1. adj. Strămoşesc; străvechi. 2. s.m. şi f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoţii lor; străbunic (1), răzbunic, strămoş (2). 3. s.m. şi f. Strămoş (1). – Stră + bun … Dicționar Român
strămoş — STRĂMÓŞ, OÁŞĂ, strămoşi, oase, s.m. şi f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generaţii înaintea cuiva şi care aparţine aceleiaşi familii; (la m. pl.) generaţii anterioare, înaintaşi care au trăit într o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic… … Dicționar Român
strămoşesc — STRĂMOŞÉSC, EÁSCĂ, strămoşeşti, adj. Care aparţine strămoşilor, privitor la strămoşi; moştenit de la strămoşi; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. – Strămoş + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂMOŞÉSC adj. 1 … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
străbunesc — STRĂBUNÉSC, EÁSCĂ, străbuneşti, adj. (Rar) Strămoşesc; străvechi. – Străbun + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂBUNÉSC adj. v. părintesc, străbun, strămoşesc, străvechi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
străbunic — STRĂBUNÍC, Ă, străbunici, ce, s.m. şi f. 1. Străbun (2). 2. Strămoş (1). – Stră + bunic. Trimis de LauraGellner, 07.04.2009. Sursa: DEX 98 STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) proto părinte. (Datini de la străbunicii noştri.) 2. răzbunic,… … Dicționar Român
străvechi — STRĂVÉCHI, E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeţ) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparţine antichităţii sau preistoriei. – Stră + vechi … Dicționar Român
ascendent — ASCENDÉNT, Ă, ascendenţi, te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu… … Dicționar Român
bunic — BUNÍC, bunici, s.m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinţii părinţilor; p. ext. strămoşi. 3. (reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. ic. Trimis de valeriu, 02.10.2008. Sursa:… … Dicționar Român
bătrânesc — BĂTRÂNÉSC, EÁSCĂ, bătrâneşti, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ♢ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. esc. Trimis de paula,… … Dicționar Român
